râni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂNÍ, rânesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din
bg. rina.râni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)râní, rânesc, vb. tranz. –
1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd).
2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu liptí” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).
râni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rânésc, imperf. 3
sg. râneá; conj. prez. 3
să râneáscărâni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂNÍ, rănesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. — Din
bg. rina.