rândunică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s. f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate
(Hirundo rustica). 2. Compus:
rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale
(Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. –
Rândun[ea] +
suf. -ică.rândunică (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)rândunícă, adj. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă pe sub foale, încolo neagră (Precup 1926: 24). – Lat. hirundunem, de la forma dim. *hirundinella, cf. it. rondinella (DER).
rândunică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rândunícă s. f.,
g.-d. art. rândunícii; pl. rândunícirândunică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rândunică f.
1. pasăre ce rămâne în țările noastre primăvara, vara și toamna, pe când iarna o petrece în țările calde; sboară foarte bine în zigzag, nutrindu-se cu insecte pe cari le prinde în sbor
(Hirundo domestica); rândunica Domnului, codobatură;
2. Bot. iarba fiarelor. [Lat. *HIRUNDINELLA].
rândunică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s. f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate (
Hirundo rustica).
2. Compus:
rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (
Trigla lucerna).
3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. —
Rândun[ea] +
suf. -
ică.