rândunea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂNDUNEÁ,rândunele, s. f. Rândunică. – Lat. *hirundinella.
rândunea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rânduneá s. f., art. rânduneáua, g.-d. art. rândunélei; pl. rândunéle, art. rândunélele
rândunea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂNDUNEÁ,rândunele, s. f. Rândunică. — Lat. *hirundinella.