râncezeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂNCEZEÁLĂ, râncezeli, s. f. Faptul de
a (se) râncezi; gust sau miros de substanțe râncede. –
Râncezi +
suf. -eală.râncezeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râncezeálă s. f.,
g.-d. art. râncezélii; pl. râncezélirâncezeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂNCEZEÁLĂ, râncezeli, s. f. Faptul de
a (se) râncezi, gust sau miros de substanțe râncede. —
Râncezi +
suf. -
eală.