râmnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẤMNIC, râmnice, s. n. (
Reg.) Heleșteu. – Din
bg. râbnik, ucr. ribnik.râmnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)râmníc,
râmníce, s.n. (reg.)
1. iaz cu pește, heleșteu.
2. loc mlăștinos.
3. vale.
râmnic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÂMNIC 1. v. Râmnicu Sărat (1). 2. V. Râmnicu Vâlcea (2).râmnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rấmnic (
reg.)
s. n.,
pl. rấmnicerâmnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Râmnic m.
1. afluent pe dreapta Oltului, curge prin județul Vâlcea;
2. afluent de-a dreapta Siretului, curge prin Râmnicu-Sărat;
3. cap. jud. Vâlcea, oraș așezat între Olt și Râmnic: 9600 loc., scaunul episcopiei Noului-Severin; [Slav., RYBNIKŬ, eleșteu: acolo se afla un iaz cu pescării domnești].
râmnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RẤMNIC, râmnice, s. n. (
Reg.) Heleșteu. — Din
bg. râbnik, ucr. ribnik.