râmlean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂMLEÁN, râmleni, s. m. (
Înv.) Roman
2. – Din
sl. rimljaninŭ.râmlean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râmleán (
înv.)
s. m.,
pl. râmlénirâmlean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)râmlean a. (arhaic) roman:
iată un căpitan, căpitan râmlean POP. ║ m. Roman. [Slav. RIMLIANINŬ (din RIMŬ, Roma)].
râmlean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂMLEÁN, râmleni, s. m. (
înv.) Roman
2. — Din
sl. rimljaninŭ.