râgâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂGÂÍ, rấgâi, vb. IV.
Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formație onomatopeică.
râgâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râgâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rấgâie, imperf. 3
sg. râgâiá; conj. prez. 3
să rấgâierâgâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂGÂÍ, rấgâi, vb. IV.
Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. — Formație onomatopeică.