ràniță - explicat in DEX

raniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

raniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rániță (ránițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca.

raniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
rániță f., pl. e (rus. ránec, d. germ. ranzen, raniță). Geantă pe care soldațiĭ de infanterie o poartă în spinare la manevre și războĭ. V. cartușieră.

raniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rániță s. f., g.-d. art. rániței; pl. ránițe

raniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. — Din rus. ranec.

ràniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ràniță f. sac de soldat. [Rus. RÁNEȚŬ (din nemț. Ranzen)].