rutișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUTIȘÓR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee:
a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor
(Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe
(Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus:
rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele
(Thalictrum flavum). –
Rută2+
suf. -
ișor.