rutinier - explicat in DEX

rutinier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUTINIÉR, -Ă, rutinieri, -e,adj., s. m. și f. 1. Adj. (Franțuzism) Șablonizat. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează numai prin rutină¹, sclav al automatismului. [Pr.: -ni-er] – Din fr. routinier.

rutinier (Dicționar de neologisme, 1986)
RUTINIÉR, -Ă adj., s.m. și f. v. rutinar.

rutinier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUTINIÉR, -Ă I. adj. șablonizat; rutinar. II. s. m. f. cel care lucrează numai prin rutină, sclav al automatismului. (< fr. routinier)

rutinier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rutiniér (-ni-er) adj. m., s. m., pl. rutiniéri; adj. f., s. f. rutiniéră, pl. rutiniére

rutinier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUTINIÉR, -Ă, rutinieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Șablonizat. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează numai prin rutină, sclav al automatismului. [Pr.: -ni-er] — Din fr. routinier.