rutinar - explicat in DEX

rutinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină¹; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.

rutinar (Dicționar de neologisme, 1986)
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].

rutinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)

rutinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear [!] dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.

rutinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre

rutinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rutinar a. care lucrează cu rutină.

rutinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj,, s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. — Rutină + suf. -ar. Cf. fr. r o u t i n i e r.