rusumat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUSUMÁT, rusumáturi, s. n. (Înv.,
sec. XIX) Impozit indirect. (din
tc. rusumat)
rusumat (Dicționaru limbii românești, 1939)rusumát n., pl.
urĭ (turc. ar.
rusumat, pl. d.
resm. V.
rezm).
Vechĭ. Bir indirect (ca goștina, vădrăritu, destina) care constituĭa venitu domniiĭ și care a fost desființat odată cu Regulamentu organic (1857). – Și
rușmet.