rumegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUMEGĂTÓR, -OÁRE, rumegători, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre animale) Care rumegă (
1).
2. S. f. (La
pl.) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (și la
sg.) animal care face parte din acest subordin. –
Rumega +
suf. -ător.