rulură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RULÚRĂ, ruluri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. – Din
fr. roulure.rulură (Dicționar de neologisme, 1986)RULÚRĂ s.f. Boală a arborilor constând în dezlipirea straturilor lemnoase; crăpătură inelară. [< fr.
roulure].
rulură (Marele dicționar de neologisme, 2000)RULÚRĂ s. f. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară. (< fr.
roulure)
rulură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rulúră s. f.,
g.-d. art. rulúrii; pl. rulúrirulură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RULÚRĂ, riduri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. — Din
fr. roulure.