ruliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [
Acc. și:
rúliu] – Din
fr. roulis.ruliu (Dicționar de neologisme, 1986)RULÍU s.n. Mișcare alternativă de aplecare la dreapta și la stânga a unui avion, a unei nave. [Pron.
-liu. / < fr.
roulis].
ruliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RULÍU s. n. balans în jurul axului longitudinal al unei (aero)nave, sub influența unei forțe perturbatoare. (< fr.
roulis)
ruliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rulíu s. n.,
art. rulíul; pl. rulíuriruliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RULÍU, ruliuri, s. n. Oscilație de înclinare a unei nave în jurul axei sale longitudinale, provocată de acțiunea valurilor înalte, când direcția de înaintare a navei este paralelă cu valurile. [
Acc. și:
rúliu] — Din
fr. roulis.