rulaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RULÁJ, rulaje, s. n. 1. Timpul dintre două încărcături succesive ale unui vagon de marfă de cale ferată, totalizând timpul necesar aducerii, încărcării, transportului, descărcării și manevrelor.
2. Circulație a fondurilor bănești, a mărfurilor etc. – Din
fr. roulage.rulaj (Dicționar de neologisme, 1986)RULÁJ s.n. 1. Circulație a unui vehicul terestru; (
p. ext.) timpul și uzura cât acesta este în circulație. ♦ Deplasare a unui avion pe teren. ♦ Alergarea relaxată și uniformă a cicliștilor și atleților.
2. Timpul scurs între două încărcări succesive ale unui vagon de marfă, de cale ferată.
3. Circulație a fondurilor bănești. [< fr.
roulage].
rulaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)RULÁJ s. n. 1. circulație a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul și uzura cât acesta este în circulație. ◊ deplasare a unui avion pe teren. ◊ alergare relaxată și uniformă a cicliștilor și atleților. 2. timpul scurs între două încărcări succesive ale unui vagon de marfă de cale ferată. 3. circulație a fondurilor bănești. (< fr.
roulage)
rulaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ruláj s. n.,
pl. rulájerulaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RULÁJ, rulaje, s. n. 1. Timpul dintre două încărcături succesive ale unui vagon de marfă de cale ferată, totalizând timpul necesar aducerii, încărcării, transportului, descărcării și manevrelor.
2. Circulație a fondurilor bănești, a mărfurilor etc. — Din
fr. roulage.