rujuliță (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUJULÍȚĂ,
rujulíțe, s.f. (Bot.) Diminutiv al lui
rujă1.
1. v.
rujă1 (
1).
Rujă creață, rujuliță, Măi bădiță Niculiță. ◊
Fig. Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos! – Bine-am găsit sănătoasă, Rujulița mea frumoasă! 2. v.
rujă1 (
3).
Rujulițe și bujori după dalbii-ți obrăjori.rujuliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RUJULÍȚĂ, rujulițe, s. f. (
Bot.) Diminutiv al lui
rujă.rujuliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rujuliță f.
Bot. călinică. [V.
rujă].