rujuță(Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957) RUJÚȚĂ, rujúțe, s.f. (Bot.) Rujuliță. Mândro, de iubirea noastră Răsărit-a ruja-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujuța, Mare iubire-ar strica.
rujuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) RUJÚȚĂ,rujuțe, s. f. (Bot.) Rujuliță. – Din rujă + suf. -uță.