rujiță (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUJÍȚĂ,
rujíțe, s.f. (Bot.; Trans.) Rujuliță.
Un copilaș frumos ca o rujiță.rujiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)rujíță,
rujíțe, s.f. (pop.)
1. măceș.
2. crăițe.
3. coroană pusă pe capul miresei.
rujiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RUJÍȚĂ, rujițe, s. f. (
Bot.,
reg.) Rujuliță. – Din
rujă +
suf. -iță.