rujare - explicat in DEX

rujare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.

rujare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rujáre s. f., g.-d. art. rujắrii; pl. rujắri

rujare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. — Et. nec.