rujar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUJÁR, rujari, s. m. Lucrător în port specializat în rujare. – Din
rujare (derivat regresiv).
rujar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rujár s. m.,
pl. rujárirujar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUJÁR, rujari, s. m. Lucrător în port specializat în rujare. — Din
rujare (derivat regresiv).