ruja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUJÁ, rujez, vb. I.
Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din
ruj.ruja (Dicționar de neologisme, 1986)RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [<
ruj].
ruja (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
ruja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rujá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rujeázăruja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUJÁ, rujez, vb. I.
Refl. A-și da cu ruj (
1) pe buze. — Din
ruj.