ruj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUJ, (
1)
rujuri, s. n. 1. Produs cosmetic cu diferite nuanțe de roșu, folosit pentru a colora buzele; roșu de buze.
2. Pastă compusă din oxid de fier și oxid de crom încorporate într-un liant, folosită în tehnica dentară. – Din
fr. rouge.ruj (Dicționar de neologisme, 1986)RUJ s.n. 1. Pastă de culoare roșie, folosită pentru colorarea buzelor și a feței.
2. Pastă din oxid de fier și de crom încorporată într-un liant, folosită în tehnica dentară. [< fr.
rouge].
ruj (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUJ s. n. 1. preparat cosmetic, în general de culoare roșie, pentru colorarea buzelor. 2. pastă din oxid de fier și de crom încorporată într-un liant, în tehnica dentară. (< fr.
rouge)
ruj (Dicționaru limbii românești, 1939)ruj m. (d.
rujă).
Dos. Azĭ. Bas. P. P. Roză orĭ altă floare roșie.
ruj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ruj s. n.,
pl. rújuriruj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUJ, (
1) rujuri,
s. n. 1. Produs cosmetic cu diferite nuanțe de roșu, folosit pentru a colora buzele; roșu de buze.
2. Pastă compusă din oxid de fier și oxid de crom încorporate într-un liant, folosită în tehnica dentară. — Din
fr. rouge.