ruinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat.
2. Fig. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [
Pr.:
ru-i-] –
V. ruina.ruinat (Dicționaru limbii românești, 1939)*ruinát, -ă adj. (d.
ruinez; fr.
ruiné). Căzut în ruină, dărămat [!], prăbușit:
cetățuĭe ruinată. Fig. Care și-a perdut [!] averea:
un negustor ruinat.ruinat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ruinat a.
1. care e în ruine;
2. fig. care și-a pierdut averea, puterile.
ruinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat.
2. Fig. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [
Pr.:
ru-i-] —
V. ruina.