ruinare - explicat in DEX

ruinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUINÁRE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

ruinare (Dicționar de neologisme, 1986)
RUINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina].

ruinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruináre (ru-i-) s. f., g.-d. art. ruinắrii; pl. ruinắri

ruinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUINÁRE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] — V. ruina.