rugare - explicat in DEX

rugare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUGÁRE, rugări, s. f. Ac iunea de a (se) ruga si rezultatul ei. ♦ (Pop.) Rugăminte, rugă. ♦ (Înv. si reg.) Petiție, cerere. – V. ruga.

rugare (Dicționaru limbii românești, 1939)
rugáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ Trans. Rugăminte, cerere adresată unuĭ om.

rugare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rugáre (înv.) s. f., g.-d. art. rugắrii; (rugăminți) pl. rugắri

rugare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUGÁRE, rugări, s. f. Acțiunea de a (se) ruga și rezultatul ei. ♦ (Pop.) Rugăminte, rugă. ♦ (înv. și reg.) Petiție, cerere. — V. ruga.