rubarbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (
Bot.) Revent. – Din
fr. rhubarbe.rubarbă (Dicționar de neologisme, 1986)RUBÁRBĂ s.f. Plantă erbacee vivace, cu rădăcini și tulpini laxative; revent. [Var.
rabarbăr s.m. / < fr.
rhubarbe, cf. germ.
Rhabarber].
rubarbă (Dicționaru limbii românești, 1939)*rubárbă f., pl.
e (fr.
rhubarbe, d. lat.
rheubárbarum saŭ
rhabárbarum, adică „rădăcină barbară”; it.
rabárbaro).
Barb. Revent.
rubarbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rubárbă s. f.,
g.-d. art. rubárbei; pl. rubárberubarbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (
Bot.) Revent. — Din
fr. rhubarbe.