rouros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROURÓS, -OÁSĂ, rouroși, -oase, adj. (Rar) Rourat. [
Pr.:
ro-u-] –
Rouă +
suf. -os (după
roura).
rouros (Dicționaru limbii românești, 1939)rourós, -oásă adj. Plin de roŭă. – Vechĭ
ruăros. V.
rourează.rouros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rourós (rar)
(ro-u-) adj. m.,
pl. rouróși; f. rouroásă, pl. rouroáserouros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROURÓS, -OÁSĂ, rouroși, -oase, adj. (Rar)
Rourat. [
Pr.:
ro-u-] —
Rouă +
suf. -
os (după
roura).