rourică - explicat in DEX

rourică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ică (după roura).

rourică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROURÍCĂ (< rouă) s. f. Plantă erbacee perenă din familia poancee, înaltă de c. 1 m, cu inflorescența panicul unilateral, îngust și cu fructe cariopse dulci, comestibile (Glyceria fluitans). Crește prin stufărișuri, pe lângă izvoare și pâraie. Alte c. 40 de specii înrudite sunt răspândite, mai ales, în zona temperată a emisferei nordice.

rourică (Dicționaru limbii românești, 1939)
rourícă f., pl. ele (dim. d. roŭă). O plantă graminee acŭatică (glyceria) care are maĭ multe varietățĭ și care se numește și ĭarbă dulce și plutitoare. Din semințele de glyceria fluitans se fac grăunțele numite în Germania mannagrütze, care se pun în supă.

rourică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rourícă (rar) (ro-u-) s. f., g.-d. art. rourélei; pl. rouréle, art. rourélele

rourică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rourică f. iarbă ce crește prin mlaștini și pe marginea apelor lin curgătoare, producând fructe dulci și comestibile (Glyceria fluitans).

rourică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] — Rouă + suf. -ică (după roura).