rourat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROURÁT, -Ă, rourați, -te, adj. Acoperit, stropit de rouă, plin de rouă; rouros. [
Pr.:
ro-u-] –
V. roura.rourat (Dicționaru limbii românești, 1939)rourát, -ă adj. (d.
roŭă). Plin de roŭă, înrourat:
cîmpia rourată. Fig. Umed:
pămîntu era rourat de sînge. – Și
înr-.rourat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rourat a.
1. acoperit cu rouă:
câmpia rourată AL.;
2. fig. umed:
pământul ce era încă de al său sânge rourat NEGR.
rourat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROURÁT, -Ă, rourați, -te, adj. Acoperit, stropit de rouă, plin de rouă; rouros. [
Pr.:
ro-u-] —
V. roura.