rourare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROURÁRE,rourări, s. f. Acțiunea de a (se) roura și rezultatul ei. [Pr.: ro-u-] – V. roura.
rourare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rouráre(ro-u-) s. f., g.-d. art. rourắrii; pl. rourắri
rourare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROURÁRE,rourări, s. f. Acțiunea de a (se) roura și rezultatul ei. [Pr.: ro-u-] — V. roura.