roura - explicat in DEX

roura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROURÁ, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).

roura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rourá (a ~) (ro-u-) vb., ind. prez. 3 roureáză

roura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROURÁ, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intraz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] — Lat rorare (după rouă).

rourà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rourà v. 1. a cădea rouă; 2. fig. a pica, a uda cu picături: din ochii ei rourează lacrimi. [Lat. RORARE].