rotăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTĂREÁSĂ, rotărese, s. f. Soție de rotar; rotăriță. –
Rotar +
suf. -easă.rotăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotăreásă s. f.,
g.-d. art. rotărései; pl. rotăréserotăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTĂREÁSĂ, rotărese, s. f. Soție de rotar; rotăriță. —
Rotar +
suf. -
easă.