rotulă - explicat in DEX

rotulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.

rotulă (Dicționar de neologisme, 1986)
ROTÚLĂ s.f. 1. (Anat.) Os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula].

rotulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROTÚLĂ s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)

rotulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rótulă f., pl. e (lat. rótula, dim. d. rota, roată). V. rol). Anat. Dură, osu genunchĭuluĭ. – Fals rotúlă (fr. rotule).

rotulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotúlă s. f., g.-d. art. rotúlei; pl. rotúle

rotulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotulă f. Anat. oscior așezat în partea anterioară a genuchiului.

rotulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). — Din fr. rotule, lat. rotula.