rotativ - explicat in DEX

rotativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTATÍV, -Ă, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mișcări) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. 3. S. f. Mașină pentru tipărirea ziarelor și a publicațiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare și suprafața de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

rotativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ROTATÍV, -Ă adj. 1. (Despre mișcări) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice) Care poate face o mișcare de rotație; rotant. ♦ Motor rotativ = motor cu cilindrii rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ♦ Presă rotativă (și s.f. ) = presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice. [Cf. fr. rotatif, engl. rotative, it. rotativo].

rotativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROTATÍV, -Ă adj. 1. (despre mișcări) circular. 2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație. ♦ motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ◊ (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice. (< fr. rotatif)

rotativ (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROTATÍV, -Ă (< fr.) adj. 1. (Despre mișcări) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Mașină de înaltă productivitate pentru tipărirea publicațiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare și suprafața de presare (printre care trece hârtia) sunt cilindrice; există r. pentru hârtie în coli și r. pentru hârtie în bobine.

rotativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rotatív, -ă adj. (d. lat. rotatus, rotat). Care lucrează învîrtindu-se, vorbind de un fel de mașinĭ tipografice inventate de Marinoni. S. f. Mașină rotativă.

rotativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotatív adj. m., pl. rotatívi; f. rotatívă, pl. rotatíve

rotativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotativ a. care lucrează învârtindu-se: mașină rotativă.

rotativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTATÍV, -Ă, rotativi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mișcări) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. 3. S. f. Mașină pentru tipărirea ziarelor și a publicațiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare și suprafața de presiune cilindrice. — Din fr. rotatif.