rotărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTĂRÍE1, rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit.
2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie
1.
3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. –
Rotar +
suf. -ie.rotărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTĂRÍE2, rotării, s. f. Obiecte făcute de rotar. –
Roată +
suf. -ărie.rotărie (Dicționaru limbii românești, 1939)rotăríe f. (d.
roată). Meseria de rotar.
rotărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotăríe s. f.,
art. rotăría, g.-d. art. rotăríei; (ateliere, obiecte)
pl. rotăríi, art. rotăríilerotărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotărie f. meseria rotarului.
rotărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTĂRÍE1, (
2, 3)
rotării, s. f. 1. Meseria rotarului; rotărit.
2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie
1.
3. Atelier în care se revizuiesc, se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. —
Rotar +
suf. -
ie.rotărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTĂRÍE2, rotării, s. f. Obiect făcut de rotar. —
Roată +
suf. -
ărie.