rotăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROTĂRÍȚĂ,rotărițe, s. f. Rotăreasă. – Rotar + suf. -iță.
rotăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rotăríță s. f., g.-d. art. rotăríței; pl. rotăríțe
rotăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROTĂRÍȚĂ,rotărițe, s. f. Rotăreasă. — Rotar + suf. -iță.