rostopască - explicat in DEX

rostopască (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast'.

rostopască (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rostopáscă (-ște), s. f. – Măselariță (Chelidonium maius). – Var. rostopastă. Rut. rostopast (Cihac, II, 319), cf. pol. rostopašć.

rostopască (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
rostopáscă, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza 1968: 46). – Ucr. rostopast (Cihac cf. DER).

rostopască (Dicționaru limbii românești, 1939)
rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.).

rostopască (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rostopáscă s. f., g.-d. art. rostopáscăi

rostopască (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rostopască f. Mold. Tr. Bot. negelariță. [Rut. ROSTOPAST].

rostopască (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). — Din ucr. rostopast’.