rostogolitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROSTOGOLITÓR, rostogolitori, s. m. Lucrător care întoarce materialul pe toate fețele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obține o temperatură uniformă), și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor. –
Rostogoli +
suf. -tor.rostogolitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rostogolitór s. m.,
pl. rostogolitórirostogolitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROSTOGOLITÓR, rostogolitori, s. m. Lucrător care întoarce materialul pe toate fețele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obține o temperatură uniformă), și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor. —
Rostogoli +
suf. -
tor.