rostogolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire. –
V. rostogoli.rostogolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rostogolít s. n.rostogolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire. —
V. rostogoli.