rostitor - explicat in DEX

rostitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.

rostitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rostitór (rar) adj. m., pl. rostitóri; f. sg. și pl. rostitoáre

rostitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Care este rostit, exprimat, spus. — Rosti + suf. -tor.