rostei (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
rostéi, rosteie, (roștei), s.n. – 1. Grapă; îngrăditură care se pune la gura pârâului ca să oprească crengile, lemnele pe care le aduce apa spre moară (Felecan 1983). 2. Gratie, zăbrea (Papahagi 1925). – Din magh. rostély „grătar„, slov. roštelj (Cihac cf. DER).