rospiscă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROSPÍSCĂ s. f. (
Înv.) Chitanță, dovadă. – Din
rus. raspiska, ucr. rozpyska.rospiscă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rospíscă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. rospíscăirospiscă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROSPÍSCĂ s. f. (
înv.) Chitanță, dovadă. — Din
rus. raspiska, ucr. rozpyska.