roshar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓSHAR s. n. Păr provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutură în tapițerie, ca urzeală la anumite țesături etc.;
p. ext. țesătură având ca urzeală fire de bumbac, iar ca bătătură păr de cal, întrebuințată ca furnitură la hainele bărbătești. – Din
germ. Rosshaar.roshar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)róshar s. n.roshar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROSHÁR (‹
germ.)
s. n. Țesătură cu legătură simplă, având ca urzeală fire de bumbac, iar ca bătătură – fire din coadă de cal; este întrebuințată ca furnitură în croitoria pentru bărbați.
roshar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓSHAR s. n. Păr provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutură în tapițerie, ca urzeală la anumite țesături etc.;
p. ext. țesătură având ca urzeală fire de bumbac, iar ca bătătură păr de cal, întrebuințată ca furnitură la hainele bărbătești. — Din
germ. Rosshaar.