rosătură - explicat in DEX

rosătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROSĂTÚRĂ, rosături, s. f. 1. Rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [Var.: rozătúră s. f.] – Ros + suf. -ătură.

rosătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
rosătúră, V. rozătură.

rosătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rosătúră s. f., g.-d. art. rosătúrii; pl. rosătúri

rosătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROSĂTÚRĂ, rosături, s. f. 1. Rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [Var.: rozătúră s. f.] — Ros + suf. -ătură.