ronjare - explicat in DEX

ronjare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RONJÁRE, ronjări, s. f. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe țesături, care constă în aplicarea, pe țesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanți) care au proprietatea de a înlătura culoarea, țesătura devenind albă pe porțiunile de aplicare a acestora. – Cf. fr. rongeage.

ronjare (Dicționar de neologisme, 1986)
RONJÁRE s.f. Procedeu de imprimare a desenelor pe țesături, care constă în aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea; corodare. [< fr. ronger].

ronjare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RONJÁRE s. f. procedeu de imprimare a desenelor pe țesături prin aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea. (după fr. rongeage)

ronjare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ronjáre s. f., g.-d. art. ronjắrii; pl. ronjắri

ronjare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RONJÁRE, ronjări, s. f. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe țesături, care constă în aplicarea, pe țesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanți) care au proprietatea de a înlătura culoarea, țesătura devenind albă pe porțiunile de aplicare a acestora. — Cf. fr. rongeage.