romboedru - explicat in DEX

romboedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.

romboedru (Dicționar de neologisme, 1986)
ROMBOÉDRU s.n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboèdre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – bază].

romboedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROMBOÉDRU s. n. poliedru cu toate fețele în formă de romb. (< fr. rhomboèdre)

romboedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*romboédru n., pl. e, și m. (romb și -edru din di-edru). Geom. Min. Cristal ale căruĭ fețe îs rombice.

romboedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
romboédru (-e-dru) s. n., art. romboédrul; pl. romboédre

romboedru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
romboedru n. paralelipiped ale cărui toate fețele sunt niște romburi egale.

romboedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. — Din fr. rhomboédre.