romb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. – Din
ngr. rómbos, fr. rhombe.romb (Dicționar de neologisme, 1986)ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze.
2. Model în formă de romb (
1). [< fr.
rhombe, cf. gr.
rhombos].
romb (Dicționar de neologisme, 1986)ROMB- v.
rombo-.
romb (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROMB1 s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr.
rhombe, germ.
Rhombus)
romb (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROMB2(O)- elem. „romb
1 (1)”. (< fr.
rhomb/o/-, cf.
lat. rhombus, gr.
rhombos)
romb (Dicționar de argou al limbii române, 2007)romb s. n. sg. caro
(în jocul de cărți)romb (Dicționaru limbii românești, 1939)*romb n., pl.
urĭ (vgr.
rómbos, titirez, romb, d.
rémbo, învîrtesc).
Geom. O figură compusă din patru laturĭ egale care formează doŭă unghĭurĭ ascuțite și doŭă obtuze (un pătrat turtit). V.
baclava și
șatrange.romb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)romb s. n.,
pl. rómburiromb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)romb n. cuadrilater cu 4 laturi egale dar fără unghiuri drepte.
romb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale. — Din
ngr. rombos, fr. rhombe.