romaniță - explicat in DEX

romaniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăníță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec'.

romaniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
romaníță (romaníțe), s. f. – 1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.

romaniță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
romaníță, -e, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla); plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). – Din roman „mușețel” (< ucr. roman) + -iță, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.

romaniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
romaníță s. f., g.-d. art. romaníței; pl. romaníțe

romaniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăníță s. f.] — Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.