romaniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (
Bot.; regional) Mușețel. [
Var.:
romăníță s. f.] – Din
pol. rumianiec, ucr. romanec'.romaniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)romaníță (romaníțe), s. f. –
1. Mușețel (Matricaria chamomilla). –
2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). –
3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). –
Var. romăniță, romoniță. De la
roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318),
cf. sb. ramenka „mușețel”,
sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”,
rus. romannik „vetrice”.
romaniță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)romaníță, -e, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla); plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). – Din roman „mușețel” (< ucr. roman) + -iță, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.
romaniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)romaníță s. f.,
g.-d. art. romaníței; pl. romaníțeromaniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.:
romăníță s. f.] — Din
pol. rumianiec, ucr. romanec’.